Ploaie...

    Ploua linistit. Intr-o mana tinea castronasul visiniu in care matusa ei ii pusese orez cu lapte ornat cu dulceata de visine, iar in cealalta umbrela imensa cu personaje din desene animate. Nu-si daduse seama cand se facuse noapte. Nu era departe pana la ea acasa, dar simtea o oarecare teama in suflet.. Cand era mica mergea pe drumul ala si la ore mai tarzii. Acum e mai putin curajoasa decat atunci. I se facuse frig.. Se gandea aiurea.. la nimic. Doar respira aerul umed si isi dorea sa ajunga acasa..

    O masina trece in viteza si o stropeste.

    Ea: « Idiotule! »

    Nu-si daduse seama ca in spatele ei mergea cineva, cand deodata aude o voce si tresare..

    El: « Pacat ca nu te-a auzit. Merita "complimentul" ^^. Habar nu au ca pe strada mai sunt si oameni. Esti bine? »

    Ea: « Da.. Doar putin uda. Dar o sa ajung repede acasa. Tu.. »

    El: « Eu iti priveam mersul. Nu m-am gandit vreodata ca o sa-mi placa atat de mult mersul unei persoane.. »

    Ea tremura.. Nu mai stia daca de frig sau de emotie.. Inima ii batea cu putere..

    Ea: « Multumesc.. Dar voiam sa zic ca tu.. Te cunosc din seara aia cand.. »

    El: « Eram ametit.. :"|. Mi-e si rusine cand imi amintesc.. Facusem pariu cu un prieten si a trebuit sa beau o bere. De obicei nu beau.. Si am ametit imediat.. Da-mi voie sa te ajut cu umbrela.. Ai ambele maini ocupate. ^^ »

Mergeau unul langa altul.. El tinea umbrela aplecata mai mult spre ea si zambea. Mergeau foarte apropiati, incat aproape ca isi simteam bataile inimii unul altuia.

Ea:« Te-am privit mult in seara aia. Aveai ceva special.. Habar nu am ce.. Aveam mare noroc ca nu ma vedeai.. »

El:« Asta crezi tu.. Mi-a placut foarte tare ca mi-ai zambit cand am intrat. L-am simtit ca fiind foarte sincer acel zambet.. Voiam sa intreb cine esti. Dar am avut mare noroc ca ai strigat "tati" si atunci am realizat ca stau la aceeasi masa cu tatal tau. M-am speriat.. Ma intrebam: "Oare a obsevat ca ii priveam fiica insistent?" Imi era si rusine.. Mai ales de faptul ca eram ametit.. »

Ea: « Te asigur eu ca nu a observat... »

Fara sa-si dea seama ea il luase de brat si se ghemuise langa el.. Ii era destul de frig..

Ea:« In ce directie mergi? Sa nu te retin... »

El:« Te conduc.. Vreau sa stiu ca ai ajuns in siguranta acasa. Imi place sa stau cu tine. ^^ »

Ea a zambit.

El: « Dar ce tii cu atata grija in mana? »

Ea: « Orezul cu lapte pe care mi l-a dat matusa mea...nu m-a lasat sa plec fara el... »

El: « Imi plac matusile iubitoare...sunt foarte simpatice. Si orezul cu lapte imi place. »

Au mai mers putin timp in care niciunul nu a spus nimic...doar se priveau si isi zambeau ca doi complici...au ajuns la ea acasa.

Ea: « Se pare ca am ajuns... »

El: « Da..din pacate:) Mi-a facut placere sa te intalnesc. Sper sa ne mai vedem... »

Ea: « Staaaai..unde vrei sa fugi? Daca nu ai treaba te invit la mine sa mancam impreuna orezul cu lapte. O sa-ti placa... »

El: « Dar... »

Ea: « Hai..te rog. O sa am mai multa pofta cu tine..plus ca ai zis ca-ti place. »

El: « Mi-ar face placere. Multumesc de invitatie..sincer nu ma asteptam... »

Ea: « Crezi ca mi-e teama de ce o sa barfeasca vecina ca te-a vazut intrand la mine la ora asta? Stai linistit..parintii mei sunt acasa... »

Incep amandoi sa rada.